aproape un an

Pe 19 noiembrie face un an blogul asta, fac un an de cand scriu, faceti un an de cand ma cititi, multi imi sunteti prieteni, ma cunoasteti personal, ma stiti intr-un fel, felul ala de la servici, arogant, nesimtit, cu nasul pe sus, nesimtit de cele mai multe ori, altii ma stiti cum sunt eu de fapt, cum scrie p-aici pe blog cateodata. Multumesc celor care mi-au zis sa scriu o carte, m-au amuzat, m-au facut sa zambesc, n-am de ce sa scriu o carte, nu ma pricep la fictiune, nu am avut o viata atat de palpitanta incat sa scriu ceva care sa aiba mai mult de 2000 de caractere. Scriu ca sa ma eliberez de anumite idei, de anumite faze, de anumite probleme, scriu ca sa ma linistesc, nu conteaza daca citeste cineva sau nu, conteaza ca citesc eu si asta ma face sa ma simt bine. Au fost momente cand n-am avut inspiratie, momentele alea erau cand ma simteam ori prea bine, ori eram prea praf. Unele post-uri au fost mai acide, altele mai vesele, dar predomina speranta, in unele, in altele furia si ura fata de cacatul ce ne inconjoara pe toti, doar ca numai unii dintre noi se simt deranjati de manele, pitzipoance, cocalari, praf, smog, aglomeratie, galagie, mall-uri, prostie. La multi ani blogului si la cat mai putine comentarii.